Lasă-mă să te iubesc- J. Lynn (Recenzie-Inna Filip)

Înainte de a-mi exprima părerea și de a o justifica cu privire la această carte aș vrea să vă spun că nu mă așteptam să mă prindă chiar așa de tare.

Numele cărții:Lasă-mă să te iubesc

Autoare: Jennifer L. Armentrout (J. Lynn)

Număr de pagini: 368

An apariție:2018

Editura:Epica

În urmă cu unsprezece luni totul era altfel. Acea seară învăluită în aburi de alcool și dorință i-a distanțat pe amândoi. Ea, prea rănită de cuvinte. El, prea prins în regret și într-o situație pe care nici măcar nu și-o amintește. Reece Anders, polițist și persoana de care Roxy s-a îndrăgostit încă de la vârsta fragedă de 15 ani, apare și aduce cu el o veste care mai mult o tulbură pe Roxy. Cumva destinul sau mai mult sentimentele fac ca cei doi să se apropie din nou, dar de data asta e diferit. Pe lângă faptul că s-a îndrăgostit iremediabil de un polițist atrăgător, Roxy descoperă o așa zisă fantomă care nu-i dă pace. Totul iese la iveală și așa zisă fantomă nu este decât un coșmar care va dispărea exact cum a apărut: brusc.

Totul se leagă într-un final când Roxy pune cap la cap totul și găsește ceea ce nu credea că mai există după renovarea clădirii victoriene: o intrare secretă. Si totul se termină neașteptat pentru ea, dar liniștitor. Iertarea aduce liniște.

Protagonista are o latură dinamică, șție ce vrea, dar îi e prea frică să recunoască. Vina pe care o simte de șase ani nu îi permite să găsească liniștea. Charlie, prietenul ei cel mai bun, sau mai exact ceea ce i s-a întâmplat, o bântuie, iar furia și durerea nu încetează să-i dea pace. Simțul artistic îi mângâie sufletul și o rupe de realitate cât să respire cum trebuie.

Tind sa cred că liniștea sufletească e ceea ce aproape toate personajele o caută. Vina e prea grea, gustul ei amar nu dă pace nimănui.

Am râs, ba chiar m-am și enervat. Asta mă face să îmi dau seama că timpul pierdut nu s-a pierdut degeaba.

Autoarea m-a fascinat și cred că voi mai citi cărți semnate de ea. Pasajele descriptive, evenimentele din trecut, replicile amuzante sau sexy, totul m-a făcut să nu las cartea din mână. 368 de pagini în aproape 3 zile. Minunată concepție. Am fost plăcut surprinsă având în vedere că, copertă nu mă atrăgea cu nimic. Știu, sună superficial, dar asta sunt. Nu pot să nu pun în calcul și coperta. E prima care atrage privirea. M-am înșelat. Cartea este excelentă. O recomand cu plăcere,dar doar persoanelor mai mari, deoarece sunt prezente și scene deloc recomandate publicului tânăr. O carte în care romantismul e prezent cu duiumul, iar vina persistă până la final în sufletele tuturor. Sau mai exact până sunt gata să-și ierte singuri acțiunile definitive.

Ce-am învățat din această carte e că fiecare lucru care se întâmplă ne pune la încercare și dacă suntem curajoși să-l înfruntăm ne dă puterea de a trăi. Fiecare lucru, fie el bun sau rău, ne aduce mai aproape de noi. Să ierți pe cineva înseamă putere, dar să te ierți pe tine e o putere care vine la pachet cu liniștea și înțelegerea propriei persoane, a sufletului.

Fii puternic! Nu lăsa sufletul în durere și țipete mute. Doar, încearcă mai întâi să înțelegi.

Eu voi acorda diamante, de la 1 la 10 ca la școală. Deci, pentru această carte voi acorda și nu exagerez:

Nota: 10/10💎

Spor la citit! :))

Fii și tu pierdut printre cărți! Eu am fost Inna și va multumesc pentru atenția acordată acestei recenzii. Până data viitoare vă pup și vă aștept părerile cu privire la carte. Bye❤

Mai întai să mă prezint…

Totul are un început. Nu-i așa? Dar cu sfârșitul cum rămâne?

Hai să nu ne ducem prea departe totuși,zic.

Eu sunt ceea ce alții numesc suflet bătrân. Eu sunt doar o pietricică pe lângă miile de stânci și munți ce aspiră la mai mult, la atingerea cerului colorat sălbatic în asfințit și mângâiat cu blândețe de lumină dimineața. Eu sunt o pietricică. Da, ați auzit bine: o pietricică. Accept asta, dar tot vreau mai mult. Vreau asta de la mine, pentru mine. Nu imi doresc asta pentru a demonstra ceva cuiva sau tuturor.Vreau asta pentru propria-mi fericire. Vreau asta pentru a-mi reduce la tăcere lumea interioară, pentru a-mi înțelege sinele, pentru ca vocea aia interioară să înceteze să mă mai judece. Eu sunt Inna, și sunt Pierdută printre cărți.

Mă regăsesc timid printre rânduri uneori. Alteori mă avânt într-o lume necunoscută care mă ghidează pe drumul spre sine, sinele meu. Citesc oriunde liniștea nu e alungată de sunetele zilnice care ne înconjoară. Citesc când sunt tristă, veselă, plictisită sau doar dornică să mă desprind de viața mea monotonă de zi cu zi. Citesc pentru că vreau. Citesc pentru că îmi place. Și dacă tot fac asta regulat am zis să îndrum lumea prin recenziile pe care le voi face spre alte universuri.

Nu uita: Citești pentru că-ți place. Citești pentru că setea ta de cunoaștere e prea mare. Citesti pentru că ești un curios. Un visător. Citesti pentru că ești un suflet bătrân. Și asta te face să fii tu. Un cititor.